Peretele din bucătăria bunicii e ca o hartă a familiei mele — o familie simplă de moldoveni.
Cu sita am făcut cunoștință când am gătit plăcinte cu bunica. Gaura din țesătura de metal era cam mare, dar „îi bună ș-așă" — m-a consolat bunica. Cana albă cu trandafiri era preferata bunicului. În ea aducea în fiecare seară câte puțin vin din beci „pentru poftă de mâncare”. Pe „acela cu coadă” îl înșfăca soră-mea mai mică înainte să fugă în grădină și să se întoarcă cu el plin vârf cu căpșuni și zmeură.
„Hai, mâncaț’ cu câte o hrincă de pâine” insista bunica.