Conacul Ioan C. Bogdan

Cuhureștii de Sus, Republica Moldova

Conacul Ioan C. Bogdan: Un colț de istorie și rafinament din inima Cuhureștilor

În inima satului Cuhureștii de Sus, la doar 6,6 km de Văscăuți, se află o capodoperă arhitecturală a secolului al XIX-lea. Conacul Ioan C. Bogdan se ridică ca un simbol al unei epoci apuse, când rafinamentul boieresc se îmbina cu dragostea de natură și pasiunea pentru inovație.

Construit în stil eclectic, o variantă pitorească a arhitecturii de la granița dintre secolele XIX și XX, conacul se remarcă prin detaliile sale impresionante și prin integrarea perfectă în peisajul natural al satului. Fațadele de sud și de nord, accesibile prin galerii și terase, oferă o priveliște deosebită spre parcul dendrologic din apropiere.

Povestea acestui loc începe în 1776, când căpitanul Radu Bogdan se căsătorește cu fiica boierului Vartic și primește ca zestre moșia Cuhureștii de Sus. Moștenirea a fost preluată de fiul său, Ioan Bogdan, care, în a doua jumătate a secolului XIX, a construit acest conac splendid. Însă, adevăratul arhitect al acestui loc a fost Vasile I. Bogdan, fiul lui Ioan, care a îmbogățit moșia cu un parc dendrologic unic în regiune, în care au fost plantate specii de arbori din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii – de la bradul de Caucaz, la pinul de Oregon sau salcâmul japonez.

Aleile din jurul conacului erau umbrite de arbori de arțar, paltin și tei, iar zona din dreapta conacului, dedicată speciilor exotice, devenise un loc de admirat pentru oricine avea norocul să îl viziteze. Această oază de verdeață a fost un model pentru altele, inspirând chiar pe Andrei Pommer, cumnatul lui Vasile Bogdan, să amenajeze un parc similar la Țaul.

Pe lângă conac, care era un loc de adunare a familiei și o veritabilă fortăreață a culturii boierești, mai existau și alte clădiri importante pe moșie – o moară cu aburi (1905), școala, spitalul și, desigur, Biserica „Sf. Treime”, un loc de cult construit în 1913 de fiicele lui Ioan Bogdan, cu o arhitectură unică, combinând stilurile bizantin și moldovenesc. Aceste edificii formau un complex deosebit care, împreună cu parcul, creau un centru de cultură și rafinament în regiune.

Însă, de-a lungul decadelor, conacul și întregul complex au căzut pradă uitării. În perioada sovietică, conacul a fost transformat într-o școală sătească, iar parcul a fost lăsat în paragină. Chiar și așa, Conacul Ioan C. Bogdan rămâne un martor al unei epoci trecute, un loc unde istoria, arhitectura și natura s-au întâlnit pentru a crea o capodoperă. Dacă va fi restaurat vreodată, acest loc va putea din nou să-și arate splendoarea și să își primească vizitatorii așa cum merită, ca un adevărat colț de rai al Basarabiei.

Realizat de:
Student: Sandu Lupu / instagram.com/lupu_sandu_
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani