Bahmut, Republica Moldova
În inima satului Bahmut din raionul Călărași, Republica Moldova, acolo unde timpul pare să fi rămas suspendat, se află Conacul Ciolac-Malski – un martor tăcut al unei epoci apuse.
În 1873, în contextul războiului ruso-turc, în apropierea moșiei Bahmut, se construiește tronsonul de cale ferată Odesa-Chișinău-Iași, iar în vecinătatea localității apare stația Cornești-Gara. Pentru alimentarea locomotivelor cu abur în zonă este săpat un lac de acumulare. Din acest moment, satul capătă o nouă dezvoltare.
La mijlocul secolului al XIX-lea, moșia satului era proprietatea boierului Ciolac, întinzându-se peste 1 819 desetine de pământ, dintre care 542 de desetine erau păduri dese, unde vântul se plimba printre stejari bătrâni și pini înalți. După moartea sa, moșia a trecut în posesia Elisavetei Dm. Malschi, o dvoreancă de origine poloneză, care a transformat locul într-o adevărată bijuterie arhitecturală.
Conacul, construit în stil neoclasic rusesc, cu orientare a stilului doric, grecesc, conacul a avut cinci încăperi, două holuri, două intrări și un subsol care cuprindea toată lungimea clădirii - acolo erau bucătăria și depozitul boierului. Conacul este construit din cărămidă și piatră bine întărite.
În spatele conacului, parcul, cu arborii săi exotici și lacul unde lebedele se legănau în voie, completa acest tablou aristocratic.
În 1873, în contextul războiului ruso-turc, în apropierea moșiei Bahmut, se construiește tronsonul de cale ferată Odesa-Chișinău-Iași, iar în vecinătatea localității apare stația Cornești-Gara. Pentru alimentarea locomotivelor cu abur în zonă este săpat un lac de acumulare. Din acest moment, satul capătă o nouă dezvoltare.
La mijlocul secolului al XIX-lea, moșia satului era proprietatea boierului Ciolac, întinzându-se peste 1 819 desetine de pământ, dintre care 542 de desetine erau păduri dese, unde vântul se plimba printre stejari bătrâni și pini înalți. După moartea sa, moșia a trecut în posesia Elisavetei Dm. Malschi, o dvoreancă de origine poloneză, care a transformat locul într-o adevărată bijuterie arhitecturală.
Conacul, construit în stil neoclasic rusesc, cu orientare a stilului doric, grecesc, conacul a avut cinci încăperi, două holuri, două intrări și un subsol care cuprindea toată lungimea clădirii - acolo erau bucătăria și depozitul boierului. Conacul este construit din cărămidă și piatră bine întărite.
În spatele conacului, parcul, cu arborii săi exotici și lacul unde lebedele se legănau în voie, completa acest tablou aristocratic.
În acele vremuri, seratele boierești erau pline de muzică, iar în sălile cu tavan înalt, învăluite de lumina candelabrelor, se discutau marile evenimente ale epocii. Dar timpul nu iartă. După 1945, când aristocrația poloneză a părăsit Basarabia, conacul și-a schimbat menirea. Dintr-un refugiu al nobilimii, a devenit loc de învățătură pentru copiii satului. Școala locală și-a găsit adăpost între zidurile sale, iar pașii elevilor au răsunat acolo unde altădată boierii își rosteau planurile de viitor.
Anii au trecut, iar în 1989, odată cu ridicarea unei noi școli, conacul a fost abandonat. Fără ocrotire, fără stăpân, a devenit o ruină. Pereții, odinioară martori ai istoriei, au rămas goi, iar ceea ce nu a fost furat a fost lăsat pradă degradării. Azi, coloanele de la intrare încă mai stau în picioare, dar nu mai susțin gloria de altădată, ci doar amintirea unui timp apus.
Bătrânii satului privesc conacul cu nostalgie. Își amintesc de vremurile când aici se avea grijă de fiecare detaliu, când parcul era îngrijit, iar lacul limpede. "Dacă ar fi restaurat, ar fi mândria satului", spun ei, dar timpul, nemilos, pare să aibă alte planuri. Conacul Ciolac-Malski rămâne o relicvă a trecutului, o umbră a unei epoci în care Bahmutul a cunoscut noblețea.
Realizat de:
Student: Nicoleta Rîșnița
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani